Balerinele de pe scena Petalia dansează în spectacolul emotiei

atelier floral petalia flori bucuresti

Când mă gândesc la Petalia (așa cum o cunosc toți) îmi vine în minte un proverb chinezesc, care mi se pare că a fost spus după ce ea, Carmen Baboian, a decis să devină maître fleuriste și nu cu sute de ani înainte: “În palma care oferă trandafiri rămâne întotdeauna un pic de parfum”. Ei bine, așa este ea, Petălica (cum îmi place mie să-i spun) și cum o văd eu de fiecare dată, indiferent unde ne întâlnim și cu ce ocazie. Este la fel întotdeauna, naturală și extrem de timidă, ca o lalea albă în mijlocul unei ploi torențiale de primavară, dar care este observată, admirată de toți și care de-abia așteaptă să explodeze sub razele soarelui.

Aveam o mie de întrebări pregătite pentru ea și, cumva îmi era teamă să intru acolo, în sufletul ei, să nu o rănesc sau să ating din greșeală ceva extrem de sensibil și să nu-mi mai spună povestea ei. Aveam emoții amândouă, ea se uita la reportofon, chinuită de curiozitatea primelor întrebări, eu mă foiam pe un fotoliu din atelierul ei, neștiind cu ce să încep. Știu doar că, materialul înregistrat începe cu râsetele noastre și probabil acela a fost momentul în care bariera s-a ridicat, iar accentele moldovenesc și oltenesc au început să se spargă în încăperea în care ne aflam. În jur ne acompaniau flori peste flori, obiecte vechi, deosebit de frumoase, ceaiul de plante și toamna déjà instalata în curtea ei, iar povestea ei a venit să înrămeze tot acest peisaj.

Atunci când simți că e momentul, păi mută munții din loc!

Aceasta este fraza pe care Carmen o folosește des atunci când vorbește despre pasiunea ei: am simțit și am făcut-o! Nu a mai analizat, nu s-a temut, nu i-a ascultat pe cei din jur, ci a ales să facă totul fix așa cum simte. Și, atunci când faci gesturi care le aduce bucurie celorlalți, viața ta poate fi doar bogată și plină de sens. Petalia oferă mult, dar primește înapoi tot parfumul florilor, bucuria și recunoștinta celor care se bucură de minunile colorate.

carmen baboian petalia

S-a născut în Focșani, într-o zi de 2 aprilie – probabil din acest motiv îi place foarte mult primăvara – iar prima amintire despre care mi-a vorbit a fost legată de curtea bunicilor, care era plină de zambile și narcise. Carmen nu iubește florile, ci le adoră! Ar vorbi despre ele încontinuu, ar fi în stare să scrie o enciclopedie doar despre frumusețea și impactul lor asupra oamenilor, despre cum să le îngrijești pentru a trăi mai mult și despre cum să le acorzi o mai mare atenție celor cărora le pică “o aripioară”.  Am aflat multe de la ea, deoarece, ca fiecare femeie, și eu iubesc florile și acum știu că, dacă le îngrijești așa cum trebuie, florile rezistă 7 zile în apă și că fiecare oră în care ții o floare fără apă, îi scurtează viața cu o zi.

Nu-ți pare rău de florile tăiate? Eu vad florile ca pe niște balerine. Atunci când sunt adunate într-un buchet, e ca și cum balerinele sunt pe o scenă, pregătite pentru un spectacol. Dacă ar rămâne într-o grădină, ar avea un singur spectator, pe când așa, au ocazia să arate tot ce pot, chiar dacă este pentru o perioada limitată. Le poți lăsa în grădină și poate dă un îngheț și pot trăi la fel de puțin sau le poți urca pe scenă, să creeze emoție și bucurie pentru un număr mai mare de oameni. Nu-mi este milă de florile tăiate, ba chiar consider că le ajut, că le dau ocazia să facă spectacol acolo unde ajung.

Când vorbim despre emoție, este vorba despre un sentiment care durează foarte putin, dar impactul pe termen lung este foarte mare. Florile asociate cu emoțiile, îți creează acel moment pe care-l ții minte mult timp.  Pentru mine, un client nou este un motiv de bucurie, mai ales pentru că-mi place să-i schimb percepția despre florile tăiate și să-i creez o altă imagine asupra lor.

Am încercat mai multe lucruri în care nu m-am regăsit și nu am încetat să caut.

Sunt perfecționistă și foarte exigentă, de aceea am căutat să fac ceva foarte bine. Nu-mi plac jumătățile de măsură, nu-mi plac compromisurile. Viața a fost blândă cu mine și mi-a dat ocazia să-mi păstrez aceste principii. Dar cred că nimic nu este întâmplător și toate vin atunci când și cum trebuie.

Banii nu au fost o recompensă pentru mine niciodată, m-am mulțumit și cu puțin și am spus “mulțumesc” atunci când au fost mai mulți, pentru că știu că i-am meritat. Nu-mi plac lucrurile care vin ușor, am muncit mereu cu efervescență și cu bucurie, nu-mi pare rău pentru nimic. Poate singurul regret este dacă nu am făcut ceva, dar nu am făcut pentru că nu am știut că pot să fac, dar tot ce conștientizez că pot face, fac!

Cum era copilul Carmen?  Știu că am fost genul de copil sensibil, dar și foarte încăpățânat în același timp. Nu pot spune că am fost încurajată să-mi dezvolt latura artistică, asta pur și simplu am avut-o dintotdeauna, iar pentru părinți era important să merg la o facultate, nu să devin “artist”.

În liceu am absolvit profilul filologie – limbi străine, iar profa de română mi-a văzut meritele pe partea umană, mă încuraja mereu să merg la olimpiade. Însă, mai departe am ales să mă pregătesc pentru o ramură tehnică și am intrat la Facultatea de Inginerie Economică în domeniul Naval, din Galați.

La întâlnirea de 10 ani de la terminarea liceului, profesoara cu care am făcut pregătire la matematică, m-a scos “în fața clasei” să mă laude, deoarece pentru ea am fost o revelație, o reușită foarte mare, o persoană cu veleități de umanist să intre la o facultate tehnică.

Ți-ai dorit să urmezi această facultate? Nu am fost lăsată să mă exprim, m-am interiorizat și astfel am fost genul de copil care nu știe ce vrea cu adevărat, ci mai degrabă m-am lăsat îndrumată, influențată.

A fost o perioadă extrem de provocatoare pentru mine: cinci ani de facultate, cinci matematici, studiul materialelor, la desen tehnic era să repet anul!

Dar de nevoie mi-am dezvoltat abilitățile de persuasiune. Primul an a fost de poveste, iar apoi m-am trezit și am pus burta pe carte, deoarece, printr-o astfel de facultate, nu poți trece “ca gâsca prin apă”. Dar și asta m-a ajutat să-mi dau seama că orice se poate prin muncă și seriozitate.

Ce a urmat? După facultate am venit la sora mea, în București, iar aici l-am întâlnit pe Daniel. El este omul căruia îi datorez totul, deoarece m-a făcut să am încredere în mine și mă susține în absolut orice. Această întâlnire a fost lucrul esențial, iar apoi totul a venit de la sine.

Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru flori?  Prin 2011 am aflat de niște workshop-uri florale și m-am dus ca la un hobby, o ocupație de weekend, nu mă gândeam la altceva atunci și am descoperit că îmi plac mult lucrurile făcute din colajul: mână și suflet. După acest prim curs, au venit solicitări de la prietene, apoi au apărut evenimente mari de care m-am ocupat. În a doua jumătate a lui 2012 am făcut firma, atunci am trecut de la hobby la business.

Florile m-au ales pe mine, eu nu m-am gândit niciodată că pot face asta!

buchet bujori galbeniLa început mă gândeam doar cum să fac bani, pentru că aveam mare nevoie. Însă, pe parcurs, atât de mult m-a prins ceea ce făceam, încât am început să o fac cu o mare pasiune și mi-am dat seama că, dacă faci un lucru cu mult drag, e imposibil să nu vină și banii.

Trebuie să te naști cu un drămușor de noroc în frunte, iar eu l-am primit! Pentru că mereu am găsit resursele, metodele și inspirația să ajung acolo unde mi-am dorit. Cu toate aceste abilități te naști, pe parcurs doar le dezvolți, însă mulți se lasă când dau de greu, și atunci diferența o fac cei care nu renunță în acele momente.

Ai un idol? Am întâlnit mulți oameni care m-au ajutat foarte mult prin propriul exemplu, nu doar cu vorbe. Când eram mică, aveam tendința de a copia personalitățile, imediat mă identificam cu cineva. Și practic eu nu mă cunoșteam pe mine. Eram ca un cameleon, azi așa, mâine așa, după cum apărea cineva care îmi plăcea în acel moment. Când am ajuns în București, am zis că asta trebuie să înceteze. M-am izolat și m-am construit și nu mi-am mai dat voie să mă las influențată de unii și de alții. Și cred că, deși a fost dureros, a devenit benefic. Acum e altfel, doar îi admir pe unii și pe alții, oameni care mă inspiră.

Cum reușești să gestionezi totul? Problema principală a oamenilor este panica, și la copii și la adulți. Te panichezi și nu mai vezi Soluția, te blochezi în acel punct. Mi se întâmplă și mie adesea, mai ales în perioadele aglomerate, dar știu că trebuie să-mi mențin calmul.

Până acum un an, doi, simțeam că, dacă nu fac ceva zilnic pentru business-ul meu, parcă nu mai pot respira. Acum însă, am zile în care plantez flori, nu folosesc telefonul și nici laptopul, stau doar eu cu florile, în natură. Dar am ajuns la concluzia că, dacă tu nu ești bine, nu vin lucruri bune către tine. Detașarea te ajută să vezi lucrurile așa cum sunt în realitate, dacă ești încrâncenat pe ceva, nu-ți va ieși. Trebuie să lași lucrurile să curgă… și după o astfel de zi, seara când deschid e-mail-ul realizez că nu murise nimeni dacă eu nu am fost la atelier în acea zi și că am mai primit și comenzi. J Când simt nevoia de relaxare, plec în natură, în pădure. Pur și simplu ador să petrec timp în aer liber: prin parc, păduri, grădini. Oriunde, dar să fie afară.

Cum a fost trecerea de la hobby la business? Am făcut mai multe workshop-uri în București, dar din dorința de a afla cât mai multe și inspirată fiind de persoane de business din domeniul floral, am conștientizat nevoia să trec la nivelul următor, să învăț finețuri. Le intuiam, dar nu știam cum să le fac și pierdeam mult timp făcând asta. Așa am luat decizia de a urma un curs intensiv în Paris, în 2015.

Petalia a făcut anul acesta 5 ani, în aprilie, tot când e și ziua mea.

În România nu există o școală de design floral, sunt doar cursuri, unele chiar acreditate de Ministerul Muncii, însă la toate acestea se folosesc doar materiale și informații de bază.

Stilul meu este unul care tinde doar spre natural, dar sunt o consumatoare de lucruri de calitate.  Nu îmbrățișez ideea de a face lucruri ieftine pentru a avea volum, ci mai degrabă de a face lucruri de calitate și vedem apoi către cine ne îndreptăm cu ele. Ideal este să obținem volum și așa, însă poate cu eforturi mai mari, cu mult mai multă muncă.

De unde numele Petalia? Petalia s-a născut în urma unui brainstorming și în numele acesta m-am regăsit, deoarece Petalia sunt EU de fapt, nu a fost nevoie să folosesc în brand numele meu.

Toate florariile “de fițe” sunt în centrul Bucureștiului, tu ce faci în Cotroceni?  Eu aici vibrez, în această zonă. Este singura zonă unde am simțit acea emoție ca în Paris, aici mă regăsesc.

Care este următorul pas? Vreau să întâlnesc designeri internationali, să văd cum pun ei problema, cum văd ei lucrurile. Îmi doresc să iau pulsul Londrei și foarte mult îmi doresc să ajung la un curs la New York, unde se reunesc renumiți designeri. Vreau să văd stilul personal al fiecăruia pentru un schimb de informații, ca inspirație umană, să le aflu poveștile, ce i-a motivat, să învăț de la ei. Acolo sper să găsesc o mai mare deschidere de a împărtăși decât am întâlnit în Franța. Dar acolo am fost extrem de entuziasmată pentru că lucram cu flori minunate, am vizitat piața de flori din Paris și eram siderată să văd câte sortimente de flori există, că sunt foarte bine organizați și că toți furnizorii erau acolo, în același loc. Nu ca la noi unde, din orgoliu, nu stau unii lângă alții și trebuie să alergi după ei în toate direcțiile. Practic nu voiam să mă mai întorc de acolo, mi-a plăcut foarte mult nivelul la care lucrau, calitatea muncii lor.

Te-ai gândit vreodată să pleci din România? Am o familie și nu pot să iau decizii singură. Dacă ar fi după mine, aș pleca, însă concluzia familiei a fost să rămânem aici. Mai ales că, dacă vrei să-ți deschizi un business într-o altă țară, poate este mai greu decât la noi.

atelier petaliaPasiunea ta are și o altă direcție? Daaa, déjà fac pași mici. :) Pentru că-mi place să împărtășesc, îmi doresc foarte mult să înființez o școală de design floral. Demersurile au fost făcute, însă nu este deloc ușor. Acum țin cursuri și workshop-uri, dar sper că, la un moment dat, să fac asta în propria școală.

Ce te motivează cel mai mult? E ceva ce vine din interior, o nevoie de exprimare. Asta mă motivează cel mai mult, asta respir mereu. În exterior este mult gri uneori, dar în sufletul meu e soare și prin asta mă alimentez.

Eu te-am asemuit mereu cu o lalea, una albă  (chiar floarea mea preferată), cu ce floare te identifici tu? Până de curând îmi plăcea mult albul și floarea de Ranunculus, pentru că are o rezistență foarte mare. Este o floare care rezistă mult și care arată bine și după ce se ofilește, eu aș spune că este o “floare de încredere” :) , este spectaculoasă în toate etapele de maturizare. Acum mă identific foarte mult cu Anemona albă, care este tot o floare rezistentă, până la 10 zile, și care are un singur rând de petale. Este adorabilă, te uiți la ea și nu-ți poți lua privirea, parcă te hipnotizează. Acum verdele este o culoare care-mi place foarte mult, poate de aceea logo-ul Petalia este verde…

Cum arată tabloul tău, al vieții tale? Nu am unul déjà finisat. Tabloul meu se pictează în fiecare zi, pictorul vieții mele își folosește zilnic penelul.

Sper ca, la un moment dat, să avem brutăria noastră, ne-ar plăcea foarte mult să facem și asta, în paralel cu atelierul. Daniel să fie sufletul brutăriei, iar lângă el să fiu eu, cu buticul meu floral. Déjà văd tabloul, cum oamenii vin la mine, își comandă florile și, până când le pregătesc eu buchetul, ei stau și savurează o cafea și o plăcintă caldă lângă.

 

Eu știu că acest tablou va prinde culoare în curând, la fel și școala pe care și-o dorește atât de mult, deoarece, timiditatea ei explodează în lupta cu dorința, iar pasiunea câștigă întotdeauna. Și, așa cum spune chiar ea, poți muta munții din loc atunci când simți că a sosit momentul. Și Petalia este un munte, unul pe ale cărui creste zburdă curajul și ambiția, iar acest melanj o clasează pe Carmen în topul femeilor de succes care rămân mereu ELE, aceleași făpturi naturale și pasionate.

Bilete pentru următorul spectacol al balerinelor găsiți pe www.petalia.ro

#mk-custom-box-5f6ce983ba08f { min-height:100px; padding:30px 20px; background-image:url(http://www.povestidebusiness.ro/wp-content/uploads/2016/11/paper.jpg); background-attachment:scroll; background-repeat:repeat; background-color:#f6f6f6; background-position:left top; margin-bottom:10px; } #mk-custom-box-5f6ce983ba08f .mk-fancy-title.pattern-style span{ background-color: #f6f6f6 !important; }
Contact Us

We're not around right now. But you can send us an email and we'll get back to you, asap.

Not readable? Change text. captcha txt

Start typing and press Enter to search