Frumusetea de peste Prut – in chip de mama si femeie de afaceri in Romania

nat2

Când Natalia Berezovskaia a decis să-și părăsească țara, a știut că o așteaptă un drum greu, dar dorința de a face ceea ce și-a dorit întotdeauna a ajutat-o să reușească fără prea mult efort. Pasiunea pentru frumos, pentru artă și design a avut-o de când se știe, a trebuit doar să aibă răbdare și să urmeze cursul firesc al anilor, pentru a ajunge un adevărat profesionist.

Primii bani i-am făcut din vânzarea tablourilor mele

 “Nu știu dacă a fost ceva ereditar, dar, de când mă știu, am avut talent la desen. La început desenam rochițe pentru păpuși, apoi am trecut la desenat pereții, acest lucru fiind urmat mai târziu și de renovarea casei.”

Când era la grădiniță, Natalia făcea cele mai frumoase desene din clasă, iar mama ei, care i-a observat talentul, a decis să o înscrie la o școală de pictură. Astfel că, în paralel cu școala primară și generală, a făcut și patru ani la Școala de Pictură din orașul natal. Iar cum școlile de artă din Republica Moldova sunt destul de influențate de stilul realist, și-a perfecționat această tehnică. Apoi a început să participe și la expoziții, devenind destul de activă în acest domeniu.

Mai târziu, a devenit pasionată de modă și a început prin a confecționa haine pentru păpuși. “Aveam răbdare și-mi plăcea foarte mult să cos. Nu mă speriau detaliile, dimpotrivă.” Însă familia a susținut-o doar cât timp era mică și totul părea doar o joacă și nimeni nu credea că o să facă o meserie din asta, mai ales că, în acea perioadă, nu se făceau bani din așa ceva.

Revoluția mea în viață: timiditatea

“La început eram foarte timidă, nu făceam nimic până nu mă împingea cineva de la spate, dar când am ajuns la Colegiul de Industrii Ușoare (unde am făcut specializarea Design vestimentar), mi-am dat seama că trebuie să profit de ceea ce fac și sa ies din “umbră”. Mama, foarte realistă, considera că din pictură și design nu prea poți să-ți câștigi existența și nu prea a fost de acord cu inclinația mea artistică, dar am avut norocul de a prinde profesori buni, de la care am învățat foarte multe și care m-au susținut în a merge mai departe pe această cale.”

 În ultimul an de liceu (colegiu) a decis să dea la facultate în Chișinău, dar “probabil soarta nu a vrut ca eu să intru acolo. Deși concurența era foarte mică, 10 locuri cu 11 concurenți, șansele erau foarte mari să intru. Nefăcând pregătirea opțională pentru admitere (pe care o făceau cei care nu aveau experiență) am avut surpriza de a fi „ignorată” din lista cu rezultatele. Atunci dezamăgirea a fost foarte mare față de țara mea și am decis să dau la facultate în România. Mama a încercat să mă convingă să merg undeva aproape, spre exemplu la Iași. Eu însă am ales să dau la București, la Universitatea de Arhitectură Ion Mincu, acolo unde era cea mai mare concurență”.

nat3

Dar a reușit și, mai mult decât atât, a intrat în primele patru locuri cu bursă.  Prin asta și-a demonstrat în primul rând ei și apoi părinților, că nu trebuie să o rețină nimic în Republica Moldova, deoarece poate mai mult. Și, deși în ultimul an de liceu încă era nehotărâtă dacă să dea la facultatea de modă sau la cea de design de interior, totuși a decis să descopere tainele designului de interior, deoarece designul vestimentar îl facuse deja în liceu. Iar anii de facultate au fost cei mai frumoși “am și învățat, dar m-am și distrat. Și cel mai important, mi-au adus exact ce-mi trebuia, ca să pot continua pe acest drum”.

Arhitecții sunt de când lumea, dar designerul e încă ceva nou în România, chiar dacă facultatea există de 15 ani

„Imediat după ce am terminat facultatea, eram nepregătită să pornesc pe cont propriu. Nu știam cum să găsesc clienți, cum decurge un proiect, ce dificultăți voi întâmpina, cu cine să colaborez, aproape nimic. Așa că am decis să mă angajez, mai întâi la o firmă mică de mobilier realizat la comandă, apoi într-o multinațională, și asta pentru că voiam să învăț cât mai multe. Iar ca începător am trecut și prin etapă de a fi păcălită, eram prea naivă, credeam că toata lumea este corectă. Am avut clienți care nu mi-au mai plătit proiectele făcute pentru ei, dar din toate am învățat și am acumulat experiență.”

Primul proiect al Nataliei a fost un stand de bijuterii într-un mall. Atunci a avut ocazia să învețe foarte multe de la soțul ei (pe atunci doar prieten), care avea o experiență mai mare în domeniu. “Atunci a fost prima mea experiență cu clientul.  A trebuit să fac conceptul, să fac proiectul, să negociez, să-i explic totul pe înțelesul lui, să gestionez bugetul, să contractez furnizori. Atunci am testat parcă ceea ce urma să fac, să vad cum e și să decid dacă merg pe latura asta sau mă întorc la pasiunea mea din copilarie – moda.”

A lucrat timp de trei ani într-o companie franceză, pe retail, care dezvolta ramura de HoReCa. Acolo a avut prima experiență cu o corporație, ce înseamnă să lucrezi în echipă mare, să ai de raportat șefului ceea ce execuți etc. și cel mai puternic sentiment pe care l-a simțit a fost de a fi un simplu angajat. “Niciodată nu m-au prezentat ca fiind designerul companiei. Însă știam că nu voi rămâne acolo mulți ani și că nu mă voi pensiona în această companie. Așa că am folosit acei ani, doar pentru a învăța și nu pentru a crește în funcție.” A învățat foarte multe și de la colegii din departamentul de marketing, deoarece lucrau în același birou și participa și ea la strategiile făcute de ei “am început să înțeleg și eu clientul, ce îl atrage, cum putem așeza lucrurile în așa fel încât să le observe cu ușurință și să fie atras să le cumpere sau să le consume“.

Soțul – specializat pe clasic și contemporan, eu mai mult pe modern – aceeași meserie, dar împărțiți pe domenii

La sfârșitul lui 2013, încă se gândeau ce vor face mai departe, dacă e mai bine să rămână angajați sau să înceapă pe cont propriu. Era teama pe care o are fiecare angajat când se gândește la antreprenoriat: acum am proiecte, dar oare voi avea mereu? Și chiar o să reușesc să mă descurc? Dar și-au asumat riscul, iar 2014 a fost anul schimbărilor: s-au căsătorit și au lansat Creativ Interior, firmă care a apăruse în urmă cu 10 ani, dar în acest an a prins contur, în această formulă.

“Pe atunci, soțul meu se ocupa mai mult de proiecte, iar eu, fiind încă angajată, mi-am descoperit talentul de a scrie. Iar ca să fii vizibil, trebuie să scrii!” Astfel, Natalia a început să citească și mai mult, să-și observe concurența, să identifice toate revistele de specialitate și are mereu grijă ca blogul să conțină informații complete și corecte, specializate mai mult pe HoReCa.

“Scrisul a apărut din necesitate, dar a început să-mi placă, mai ales că au venit diverse solicitari pentru a scrie articole și de la reviste și ziare de business, nu numai din domeniul meu. La început consideram că am un dezavantaj – fiind crescută în Republica Moldova, prima limbă a fost rusa și mulți îmi ziceau că eu gândesc în rusă și traduc apoi în română. Dar, ceea ce mi-au zis unii că sunt minusuri la mine, s-au dovedit  a fi plusuri. Acum chiar mă mândresc cu accentul meu, nu-mi mai e rușine, nu mai încerc să mi-l ascund. Cine vrea să-mi fie prieten sau să facă business cu mine, mă acceptă așa cum sunt.”

Nu regret deloc că am ales să devin antreprenor

„Activitatea mea ca designer a fost maximă înainte să nasc, acum sunt maxim mamică J. Chiar și în sala de terapie intensivă (mai ales că am născut înainte de termen) eu vorbeam cu clienții la telefon, rezolvam problemele furnizorilor, deoarece aveam proiecte în derulare și nu le puteam lăsa așa. Am născut anul acesta (2016) în luna aprilie, iar din toamnă mi-am reînceput activitatea. Dar în toată această perioadă am scris foarte mult, chiar la două săptămâni după naștere m-a sunat un redactor să-i dau un material pentru un articol și l-am scris cu mare drag. Acum m-am adaptat, am înțeles exact ce înseamnă să ai un copil și cum să-mi echilibrez programul, astfel încât să le împac pe toate. Merg și în parc cu fetița, merg și la evenimente, am și multe întâlniri, dar ziua când sunt mamă, sunt mamă și atât. Este important pentru copil să-i fiu alături mereu, cel puțin în primul an și să-mi îndeplinesc sarcinile ca mamă.

Soțul mă susține cel mai mult, suntem o echipă și acasă și la birou. Când nu sunt cu copilul, ma ocup de vizibilitatea firmei în social media, scriu articole pentru blog și pentru alte reviste. Merg la evenimente de business și networking, sunt invitată ca speaker pe diverse teme din domeniu, am început să cunosc mulți oameni, să scriu mai mult, iar toate astea ne aduc un flux continuu de proiecte și noi clienți.”

Îmi doresc foarte mult să-mi echilibrez viața de familie cu cea profesională!

Ce te motivează? Înainte să fiu mamă, nu le înțelegeam pe mămicile din jurul meu, dar când am ținut prima dată copilul în brațe, le-am înțeles exact sentimentele. Ceea ce facem acum, eu și soțul meu, facem pentru fiica noastră. Vrem ca ea să fie mândră de noi, de familia ei.

Ce spun oamenii despre tine? Am avantajul că sunt din Republica Moldova, dar eu vreau să le arăt oamenilor că frumusețea exterioară poate fi și interioară și că pot fi și femeie de afaceri, dar și să fiu un exemplu pentru alte femei sau/și mămici.

Cum te caracterizezi tu? Ambițioasă, sociabilă și pozitivă. Vorbesc mult, dar asta pentru că încerc să-mi transmit optimismul. M-a ajutat foarte mult și educația primită de la părinți. Eu nu am crescut într-o familie care să mă poată susține financiar și atunci a trebuit să muncesc și să mă descurc singură. Am muncit și în timpul facultății ca promoter și hostess, dar m-a ajutat foarte mult și bursa primită. Părinții mi-au spus mereu: fă ceva în viață, ca să-ți fie bine, să poți să trăiești. E bine să ai noroc, dar ți-l mai faci și cu mâna ta.

Hobby-uri? Îmi place să călătoresc și o fac atât din plăcere, dar și pentru a mă inspira, sunt cu ochii peste tot, este defectul meseriei. În cafenele, hoteluri analizez finisajele, amenajarea, caut designerul care a amenajat localul etc. J Citesc cărți de business, iar timiditatea mi-am învins-o și cu ajutorul unor cărți de motivație și dezvoltare personală. Mi-am dat seama că, dacă stau într-un colț nu o să reușesc în viață. Mi-am dorit să fiu mult mai activă și să fac mai mult pentru mine. Nu pierd timpul, că nu am suficient încât să fac asta. Mi-e dor uneori de a citi un roman, dar acum sunt în perioada când citesc numai cărți și reviste de business, pentru a învăța, pentru a mă dezvolta. Și nu sunt mămica stresată, care citește totul despre creșterea copilului, ci învăț pe parcurs.

Ce le-ai spune celor care vor să devină antreprenori? Lucrând într-o multinațională, mi-am dat seama că sunt două categorii de oameni: cei care vor fi toată viața angajați, care nu-și doresc să riște și le place confortul și cei care învață și profită de orice experiență, pentru a deveni antreprenori – antreprenori de meserie, le spun eu. În viață oricum riști, iar de reangajat poți oricând. Dar orice ai vrea să faci, e bine să știi domeniul. Chiar dacă ești tentat să faci bani și să te bagi în multe afaceri, mai bine e să faci ceea ce știi cu adevărat să faci.

Care este atuul tău? AMBIȚIA! De când sunt mult mai activă în viața socială și profesională, am această ambiție de a deveni femeie de afaceri. Am început să vorbesc despre mine, vreau să ajut oamenii, eu pun suflet în tot ceea ce fac, iar business-ul meu asta face, le combină.  Se zice că arhitecții/designerii nu se pensionează niciodată, iar eu cu siguranță voi avea această meserie și activitate toată viața. Nu știu dacă o să rămân mereu în București sau chiar în România, deoarece în afară, acest domeniu este privit altfel, este apreciat și răsplătit, dar mă bucură faptul că și aici lucrurile au început să se miște. Știu însă că mă văd o femeie de afaceri. J De mică îmi plăceau femeile îmbrăcate bine, femeile elegante, femeile care poartă tocuri și au o postură dreaptă, iar eu vreau să fiu un exemplu pentru fiica mea. Să fiu mereu aranjată, prezentă la întâlniri de afaceri, să fiu încojurată de oameni profesioniști.

Cât costă să-ți iei un designer? Oamenii cred că e scump. De obicei, clienții vin la noi după ce și-au cheltuit bugetul, au greșit și vor ca noi să rezolvam totul, fără o altă investiție. Vorbim cu oameni educați, dar care tot nu știu ce facem noi, care este rolul nostru într-un proiect. Designerul de interior nu mută mobila în casă! Elementul nostru diferențiator față de concurență este că eu educ oamenii, fără să fiu plătită. Prin asta aduc un plus valoare muncii noastre, mai ales în specializarea mea: retail și HoReCa.

Ce apreciezi cel mai mult la un om, chiar și la un client?  În facultate nimeni nu ne-a învățat cum să citim un client, iar eu am avut norocul să lucrez atât cu clienți ideali, dar și cu cei dificili. Ca proiectul să iasă bine, este foarte important să fii pe aceeași lungime de undă cu clientul, să te înțelegi cu el, deoarece dacă a apelat la noi pentru că vrea să schimbe ceva, atunci e de datoria noastră să-l ajutăm în acest sens. Eu am nevoie doar de o direcție din partea lui, apoi știu ce am de făcut. Recunosc că am și refuzat anumiți  clienți, pentru că erau foarte dificili ca persoane, și nu că bugetul era o problemă. Unii vin fixați pe ceva, dar eu le explic de fiecare dată ce este mai bine pentru ei și pentru acel spațiu.

#naturalete  #sinceritate  #blandete  #nataliaberezovskaia  #creativinterior #ambitie #pasiune

#mk-custom-box-5f2bd1e7cda0c { min-height:100px; padding:30px 20px; background-image:url(http://www.povestidebusiness.ro/wp-content/uploads/2016/11/paper.jpg); background-attachment:scroll; background-repeat:repeat; background-color:#f6f6f6; background-position:left top; margin-bottom:10px; } #mk-custom-box-5f2bd1e7cda0c .mk-fancy-title.pattern-style span{ background-color: #f6f6f6 !important; }
Contact Us

We're not around right now. But you can send us an email and we'll get back to you, asap.

Not readable? Change text. captcha txt

Start typing and press Enter to search