Pragmaticul cu surubelnita

Madalin M.

Se spune că începi să cunoști un om după prima strângere de mână. Deși eram prieteni pe Facebook, și-i urmăream postările și articolele de pe blog, atunci când am făcut cunoștință cu Mădălin Măncilă, mi-am dat seama că este un om hotărât, organizat și cu obiective bine definite. Apoi aveam să aflu că toate aceste calități le-a dobândit în anii în care a făcut sport, iar asta se traduce prin: disciplină, competiție, motivație.

Ce-ți doreai să te faci când vei fi mare?

„Când eram mic visam să mă fac inginer electronist, pentru că aflasem de la mama că, la tăierea moțului, printre lucrurile pe care le-am ales de pe masa respectivă, a fost o șurubelniță. Și, aflând asta, am crezut că asta mi-e calea, că trebuie să devin inginer electronist, mai ales că fiind în perioada comunismului, meseriile erau de bază.” Dar acum, după 30 ani, nu se vede în stare nici să schimbe un bec, recunoaște că este total neîndemânatic și ar apela la un meseriaș chiar și pentru cel mai simplu lucru.  :)

Pasiunea pentru sport a avut-o încă de mic, moștenită probabil de la bunicul său, care a fost sportiv de performanță, iar către handbal a fost îndrumat de circumstanțe, de firea lui competitivă, dar mai ales de faptul că este un joc de echipă, iar aceasta este una dintre motivațiile lui și acum, în viața profesională. După absolvirea unui liceu sportiv ar fi trebuit să urmeze, oarecum firesc, Facultatea de Educație Fizică și Sport. Dar din cauza (sau poate acum ar spune „datorită”) unui vărsat de vânt a ratat includerea în echipa de seniori, iar acest lucru a venit la pachet cu demotivarea lui și renunțarea de a mai da admiterea la această facultate.

Deși s-a antrenat foarte mult pentru ANEFS, nu l-a încântat ideea de a deveni profesor de sport și a ales să stea un an acasă, urmând apoi să dea la Administrație Publică, o zonă care credea că i se potrivește mai bine. Însă nu a bănuit că anul care urmează nu era unul de „stat acasă”, ci unul plin de experiențe și lecții de viață.

Primul job și l-a găsit singur, la o tarabă unde se vindeau cărți, apoi a fost ospătar când „caștigam foarte bine din bacșiș, dar nu aveam timp să-i cheltui, deoarece munceam non-stop”. Tot aici a învățat să interacționeze cu oamenii, ce înseamnă client service, chiar dacă pe atunci nu realiza asta. Au urmat apoi o serie întreagă de job-uri, care mai de care mai „colorate”, dar educative pentru ceea ce avea să urmeze.

Nici nu știam ce înseamnă turism, în noțiunea mea, asta însemna să mergi pe litoralul românesc”

Când și cum ai ajuns sa interacționezi cu turismul? În timpul facultății, am locuit într-un apartament cu alți colegi care lucrau într-o agenție de turism și, când au avut nevoie de un cineva care să-i ajute într-un proiect nou, eu am fost cumva la îndemână. Au urmat primele ieșiri din țară, la câteva teambuilding-uri în Grecia și astfel am aflat cu ce se mănâncă de fapt turismul, așa s-a declanșat pasiunea.

Ai avut vreun moment de cotitură până acum? Nu am avut niciodată momente de panică, sunt o persoană căreia îi place să aibă totul sub control, dar, cu toate astea, nu am fost niciodată un șef care să-și controleze oamenii din subordine, ci mai degrabă unul care să-i ajute atunci când au avut nevoie. Consider că poți să-ți asumi un risc, dacă-i vezi perspectiva.

“Am trăit toată viața momentul, merg foarte mult pe feeling și nu iau decizii sub presiune.”

Ce te motivează? PERFORMANȚA!! Când am pornit la drum, mă gândeam la performanța mea, știam doar ce pot eu să fac, m-am bazat doar pe mine. În momentul în care am început să coordonez echipe, m-am autoeducat invers, fiind vorba despre tinerii care nu știau mare lucru, nici măcar despre job, dar despre responsabilitatea unui proiect și atunci m-am concentrat mai mult către performanța lor, deoarece împreună cu ei, îmi puteam atinge obiectivele și task-urile.

Și astfel, Mădălin a pus primele cărămizi în construcția unui lider, pe care îl putem observa cu ușurință azi, mai ales prin prisma rezultatelor în echipă pe care le are.

Liderii se nasc sau se formează? Eu cred că este un mix: trebuie să te naști cu anumite abilități, dar se învață cel mai bine din experientă, iar lucrul cu oamenii, pe cât este de complicat, pe atât este de frumos. Ai o satisfacție extraordinară atunci când vezi că, oamenii pe care tu îi ajuți să învețe și să crească profesional, ajung să performeze și să aibă rezultate extraordinare. Cea mai mare realizare a mea o reprezintă rezultatele și performanța la care au ajuns oamenii cu care eu am lucrat. Am și avut noroc să lucrez cu oameni responsabili, iar rata mea de conversie la oameni este de 100%. Nu am avut niciun om alături, în care eu să văd un potențial, și să nu se convertească acest potențial. Consider că este vorba și despre feeling, dar și despre noroc.

Consideri că acesta este cel mai mare atuu al tău? Da, lucrul cu oamenii! Sunt foarte mulți care cred că mă cunosc, dar puțini care mă cunosc. Oamenii care au lucrat cu mine, spun despre mine că eu am reprezentat acel “șut în fund” de care ai nevoie atunci când pornești la drum. Eu cred că cel mai mult i-am ajutat prin a le arăta direcția, deoarece la 21-22 ani este foarte greu să-ți găsești drumul, ai vrea să le faci pe toate.

Dar tu ai avut un mentor? Din familie am primit educația, de la mama am învățat cât de importante sunt ambiția și perseverența. Ea și-a luat un job în plus ca să-mi plătească mie meditațiile și târziu am realizat eforturile pe care ea le făcea, dar apoi am ținut să-i demonstrez că nu a muncit degeaba pentru mine. Baza o ai din familie, iar din facultate începi să te autoconstruiești. Pentru mine, sfaturile sunt importante, dar mai importantă este susținerea. A fost cineva care m-a susținut pe plan profesional și datorită “lui” am trecut din zona de operațional, către cea de management. Toată viața am avut noroc de oameni sau de situații care au apărut la momentul potrivit, toată evoluția mea s-a bazat pe context, nu pe întâmplare. Am profitat de toate oportunitățile care mi-au apărut în cale, deoarece, așa cum spune și Richard Brandson: ”primul lucru pe care trebuie să-l faci când îți apare o oportunitate, trebuie s-o iei, chiar dacă nu știi ce să faci cu ea”, iar eu m-am regăsit perfect în această frază, la început inconștient, apoi conștient.

Lucrezi în turism, dar călătorești foarte puțin. De ce? Eu nu privesc turismul ca un călător, ci ca pe un business. Și asta îi sfătuiesc pe toți cei care doresc să-și deschidă o agenție de turism, să privească totul ca pe un business, nu ca pe o oportunitate de a călători mai mult. Eu prefer să călătorească mai mult colegii mei, deoarece ei sunt cei care au contact direct cu clienții și trebuie să cunoască foarte bine locul acela, pentru a-l recomanda mai departe.

Alte hobby-uri ai? Nu prea mai am timp de altele. Îmi făcusem la un moment dat un obicei de a merge în weekend la SPA, să-mi aloc 3 ore doar pentru mine: să mă relaxez, să citesc, să înot. Dar nu știu dacă odihna este un hobby, ci mai degrabă o necesitate. 

Cum arată o zi obișnuită? Ma trezesc la 6.00, micul dejun este masa principală, apoi urmează foarte multe întâlniri, iar programul meu este până la 22.30 – așa funcționez eu. Consider că, dacă nu pot face asta acum, mai târziu va fi mai greu, poate îmi scade motivația, iar acum nu simt oboseala, deoarece fac totul cu placere și motivație.

De ce nu ești antreprenor (încă)? Pentru a fi antreprenor trebuie să simți că poți face asta, eu până acum nu m-am simțit pregătit, iar pe de altă parte, îmi place să am totul sub control și atunci când iau decizii, sunt sigur că voi avea succes. Riscurile pe care ți le asumi e bine să fie controlate, iar atunci când voi deveni atreprenor, să fii sigură că va fi un proiect de succes!  Nu sunt obișnuit cu eșecul, așa că aviz investitorilor: dacă vor finanța un proiect de-al meu, să fie siguri că vor câștiga foarte mulți bani! 

Nu știe și nu vrea să piardă, m-a convins! 

De ce are nevoie un antreprenor pentru a-și asigura succesul? Pentru a fi un antreprenor de succes trebuie să ai o experiență în spate ca angajat, să cunoști o structură organizațională, să înveți ce înseamnă munca în echipă, să înveți ce e bine și ce nu, să ai suficiente informații și să greșești mai puțin. Mulți se grăbesc să-și deschidă propriul business și eșuează. Dacă nu ești un “copil de bani gata” și vrei să te apuci de antreprenoriat în România, cu siguranță trebuie să ai o cultură organizațională în spate, pe baza căreia să-ți clădești acele principii și valori în business-ul tău. Dar dacă nu e hard, nu e fun! 

Orice poveste se încheie cu happy-end, care ar fi tabloul perfect pentru tine? Tot în business mă văd, iar turismul ar fi în continuare unul dintre domeniile de activitate. Nu mă văd singur pe o insulă, dar mă văd retrăgându-mă din București într-un loc mai liniștit și călătorind foarte mult, adică ceea ce nu pot face acum. Și pentru că sunt un om al obiectivelor, știu că peste maxim 10 ani îmi voi inversa obiectivele din acest moment: voi aloca 80% din timp oamenilor dragi și 20% muncii. 45 ani este o vârstă extrem de frumoasă pentru a te bucura de toată munca de până atunci.

Ce înseamnă să fii un tată cool?  Mi-aș dori, în primul rând, ca fiicei mele să nu-i fie rușine cu mine. Karina să fie suficient de mândră cu tatăl ei, dar să nu și-o ia în cap, adică să se laude cu asta.  Aș vrea să învețe de la mine, să fie pragmatică și ambițioasă și să reușesc să o inspir prin exemplul personal. Asta sper, ca ea să vadă în mine o inspirație și să ia doar lucrurile bune, pentru că, din păcate, nimeni nu e perfect.

Mi se pare mie sau ai o problemă în a-ti arăta emoțiile? Fug de ele ca de dracu!  Sunt un om care fuge de emoții foarte mult, deoarece simt că pierd controlul. Așa că prefer să le țin acolo, la locul lor…

Ai vreun regret? Absolut niciunul. Nu mă gândesc niciodată la trecut, știu doar că am învățat ceva din el și atât: pun punct și merg mai departe! Nu cred în perfecțiune, dar în tot ceea ce fac, vreau să fac bine, să am rezultate! Iar lucrul pe care mi-l doresc în fiecare zi este să fiu cel mai bun în domeniul meu. Nu regret nici că nu am continuat cu sportul, deși 80% din foștii mei colegi au ajuns să facă sport de performanță și să aibă rezultate remarcabile. Și nu regret pentru că știu că fiecare are drumul lui. Iar ceea ce construiesc eu acum este tot din pasiune, din ceea ce-mi doresc.

Ce anume face diferența în turism? Client Service-ul, clar! Tu ca și client ce ai vrea să primești de la furnizor? Atenție, nu? Mie mi-ar plăcea să fiu sunat de către agent cu o zi înainte de călătorie, să-mi amintească orarul de zbor, să mă întrebe dacă am nevoie de ceva și sa mă asigure că pe tot parcursul călătoriei sau al sejurului voi avea pe cineva la care pot apela în caz de nevoie.

Ce-ți place cel mai mult la un om? Îmi plac oamenii care au foarte multă energie pozitivă, care mă încarcă de fiecare dată când vorbesc cu ei. La început nu-mi puteam doza energia și mă simțeam epuizat după anumite întâlniri sau discuții cu oamenii care se mai numesc și “vampiri energetici”, dar acum știu cum să fac asta. Cunosc mereu oameni noi, dar îi atrag pe cei care-mi seamănă foarte mult, care au ENTUZIASM. Este extrem de plăcut să discuți cu oameni care să-ți zâmbească, care sunt optimiști și care-ți vorbesc cu entuziasm despre ei sau despre proiectele lor, decât să-i asculți pe cei care văd doar jumătatea plină a paharului.

Ce ai face altceva în afară de marketing? Aș fi Speaker, chiar mi-ar plăcea să fiu speaker! :) Bine, el déjà face asta, dar probabil nu la nivelul la care și-ar dori (încă)… :) Cu o lună înainte încep să-mi fac research-ul despre subiect, apoi partea de structură și apoi prezentarea efectivă. Natura prezentărilor mele este ușor noncomformistă, deoarece eu abordez temele dintr-un mod mai mult comercial, decât tehnic. Nu pot să fac prezentări serioase, să plictisesc auditoriul. Uneori chiar am mers până la o linie destul de riscantă, dar feedback-ul a fost mereu pozitiv. Oamenii vor să vadă și să audă lucrurile altfel decât sunt obișnuiți, adică așa cum le văd în fiecare zi, iar auditoriul trebuie cucerit pentru a-i capta atenția.  Eu am emoții doar în primele cinci minute. Iubesc foarte mult să fiu natural, de aceea nu am fost niciodată la un curs de public speaking. Nu-mi place să mă uit la mine, nu privesc emisiunile tv în care apar, dar repet de 15 ori, cel puțin, ceea ce am de spus. Nu mă uit pe reluări pentru că încep să mă critic, mi se pare ca-s penibil. Prefer să iau feedback-urile de la alții, decât să stau să mă autocritic, poate uneori pe nedrept. Accept mai ușor o critică de la alții, decât de la mine, a mea e mult prea subiectivă. :)

Am fost un copil rebel, dar responsabil. Iar acest lucru este valabil și astăzi, chiar dacă mulți spun că sunt mai mult rebel decât responsabil. La care se adaugă și încăpățânarea. Sau era, dar atunci nu recunoșteam asta.”

Probabil atunci când credea că acea șurubelniță îl va transforma într-un inginer electronist, nu știa că, de fapt, aceasta reprezintă bagheta unui lider cu care va înșuruba atâtea proiecte frumoase, echipe de succes și rezultate deosebite.

#mk-custom-box-5f6ccbee46e5f { min-height:100px; padding:30px 20px; background-image:url(http://www.povestidebusiness.ro/wp-content/uploads/2016/11/paper.jpg); background-attachment:scroll; background-repeat:repeat; background-color:#f6f6f6; background-position:left top; margin-bottom:10px; } #mk-custom-box-5f6ccbee46e5f .mk-fancy-title.pattern-style span{ background-color: #f6f6f6 !important; }
Contact Us

We're not around right now. But you can send us an email and we'll get back to you, asap.

Not readable? Change text. captcha txt

Start typing and press Enter to search